Cicatrici keloide

Cicatrici keloide

Unul dintre mecanismela fundamentale de aparare ale organisnmului il reprezinta refacerea barierei tegumentare impotriva unui mediu extern ostil. Ranile profunde tisulare nu se pot regenera, ele se repara printrun proced numit cicatrizare. În unele cazuri, țesutul cicatricial crește excesiv, formând excrescențe netede și dure numite cheloide. Acestea pot fi mai mari decât rana inițială și se găsesc frecvent pe piept, umeri, lobii urechilor și obraji, însă pot afecta orice parte a corpului. O persoana poate avea pe piele mai multe tipuri de cicatrici.

Clinic procesul se manifesta prin congestie, edem, prurit, caracteristice evolutiei cicatricei tinere.

Exista mai multe tipuri de cicatrici, fiecare determinata de supraexpresia unor cantitati diferite de colagen. Unul dintre cele mai comune tipuri este cicatricea hipertrofica si cheloida, ambele prezentind o crestere excesiva de manunchiuri de colagen. O alta forma este cicatricea atrofica care prezinta de asemenea o supraexpresie a colagenului blocind regenerarea, acest tip de fibroza fiind subdenivelata. Vergeturile sau striurile sunt privite drept cicatrici de unii medici.

Cicatricile necesita tratament in situatii mai rare, cind sunt dureroase sau determina impotenta functionala, ori cind o persoana doreste ameliorarea lor cosmetica. Desi nu pot fi inlaturate complet, pot adesea fi recosmetizate. Tratamentele cicatricilor variaza in functie de factori multipli si pot include: aplicarea de creme si geluri regeneratoare, interventia chirurgicala, tehnici de peeling si dermabraziune sau injectarea de steroizi local.

Keloidul

Keloidul are o consistenta variata, de la moale si catifelat pina la dur si cauciucat. Studiile arata cum pot fi diferentiati cheloizii si clasificati in functie de cum sunt simtiti la palpare. Leziunile timpurii sunt eritematoase, devin maronii si apoi palide pe masura ce se matureaza. Sunt lipsite de fire de par si alte glande anexe functionale. Dupa aparitia leziunii evolutia clinica variaza. Cele mai multe leziuni continua sa creasca pentru citeva saptamini pina la luni iar altele chiar ani de zile. Dezvoltarea este lenta, dar ocazional cheloizii nu determina simptome si ramin stabili sau involueaza usor.

Keloizii urechii, de pe gat si abdomen tind sa fie pedunculati, cei de pe piept si extremitati sunt supradenivelati cu suprafata plata si o baza mai larga decit virful. Cei mai multi cheloizi sunt rotunzi, ovali sau oblongi cu margini regulate, totusi unii pot avea o configuratie de gheara cu margini neregulate. Cei care se situeaza pe o articulatie se pot contracta si afecta miscarea.

Tratamentul cicatricilor

Pansamentele ocluzive:

Acestea curpind geluri de silicon si comprese, pansamente ocluzive nonsiliconate . Aceste masuri au fost folosite cu suces variat. Efectele anticheloid par a fi rezultatul combinarii ocluziei cu hidratarea, decit un efect al siliconului. Studiile arata ca pacientii tratati in acest mod cu ocluzie si presiune 24 ore/zi pentru 12 luni, 34% au prezentat ameliorare excelenta. Dintre pacientii tratati cu pansamente semiocluzive, semipermeabile, fara silicon pentru 8 saptamini, 60% au avut leziuni aplatizate, 71% reducerea durerii, 78% reducerea sensibilitatii, 80% reducerea pruritului, 87% reducerea eritemului si 90% au fost satisfacuti terapeutic.

Terapia prin compresie a cicatricilor:
Implica aplicarea de presiune, cunoscuta de mult timp a avea efecte de subtiere a pielii. Reducerea coeziunii colagenului in cicatricile hipertrofice tratate prin presiune a fost demonstrata prin microscopia electronica. Aceasta tehnica cuprinde folosirea de pansamente din lycra, aplicarea unor cercei butoni pentru exciziile de cheloid de pe lobul urechii, bandaje de sustinere, fese de compresie, bandaje elastice adezive.

Terapia corticosteroida:

Corticosteroizii, mai ales cei intralezionali sub forma injectiilor au fost de electie in tratamentul cicatricilor cheloide. Acestia reduc fibroza excesiva prin micsorarea sintezei de colagen, alterarea sintezei de glucozoaminoglicani si reducerea productiei de mediatori inflamatori si a proliferarii fibroblastelor in timpul vindecarii. Cel mai folosit este triamcinolonul acetonid in concentratie de 10-40 mg/ml administrat intralezional la interval de 4-6 saptamini.

Aceasta terapie folosita ca unica metoda si ca terapie adjuncta la excizia cicatricii s-a dovedit eficace in diferite studii. Raspunsul variaza de la 50-100%, cu rate de recurenta de la 9-50% la cicatricile complet rezolvate. Combinate cu excizia, recurenta este de 0-100%. Complicatiile injectiilor cu corticosteroid repetate cuprind atrofia, formarea de telangiectazii si hiperpigmentare.

Crioterapia cicatricilor cheloide:

Folosirea nitrogenului lichid afecteaza microvasculatura si determina leziuni celulare prin formare de microcristale conducind la anoxie tisulara. De obicei sunt necesare 3 sedinte cu durata a 10-30 secunde fiecare pentru efectul dorit. Tratamentul poate necesita repetare la fiecare 30 de zile. Exista posibilitatea hiperpigmentarii secundare. Crioterapia poate determina durere si depigmentare permanenta la anumiti pacienti. Ca modalitate unica poate conduce la rezolutie totala fara recurente la 51-74% dintre cazuri dupa 30 de luni de observatie.

Excizia chirurgicala a cicatricilor:

Se practica excizia cheloidului si sutura plagii cu fire laxe. Se aplica pansamente comprensive.

Din aceeasi categorie: